CAVAF, cavafi, s. m. (Învechit și arhaizant) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. Bătrînii mei, Tinichigii, cavafi, croitori, Meșteri din tîrguri apuse. BANUȘ, B. 83. Neamul Ulmăzeștilor se trage dintr-un cavaf. STANCU, D. 239. Săpunuri și lumînărari de pe la Bărăție... cavafi din gura pieței... mînau înspre centrul orașului. D. ZAMFIRESCU, R. 5.