cauțiune sf [At: PRAVILA (1814), 20 / V: ~nie (A și: cau~) / P: ca-u-ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr caution, lat cautio] 1-2 Sumă de bani (sau obiecte) prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații Si: (rar) cauționament (1-2), (înv) cauționămănt (1-2). 3 Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și cu care se garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei Si: (rar) cauționament (3), (înv) cauționământ (3). 4 (Pex) Garanție.