7 definiții pentru caună

Explicative DEX

cau sf [At: LIUBA-IANA, M. 28 / P: ca-u~ / Pl: ~ne / E: ml *cavina] (Îrg) Ocnă.

CAUNĂ (pl. -ne) sf. Băn. (LIUB.) Gura ocnei, gaura pe unde se intră în ocnă [srb. kavna < germ. Kaue].

găunos a. 1. găurit pe dinăuntru; 2. lipsit de miez: arbore, măr găunos. [Vechiu-rom. găun, găunos, și dial. (Măidan) caună, gaură = lat. *CAVINA (din CAVUS)].

Ortografice DOOM

găunos (desp. gă-u-) adj. m., pl. găunoși; f. găunoa, pl. găunoase

Etimologice

caună (-ne), s. f. – Mină. Origine incertă. După Pușcariu 324 și DAR, de la un lat. *cavina, de la cavus „gol, scobitură”. DAR pare a identifica acest cuvînt cu caulă, s. f. (ponton). Este posibil să fie vorba de o var. de la găunos vezi cuvîntul.

Sinonime

CAUNĂ s. v. mină.

caună s. v. MINĂ.

Intrare: caună
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caună
  • cauna
plural
  • caune
  • caunele
genitiv-dativ singular
  • caune
  • caunei
plural
  • caune
  • caunelor
vocativ singular
plural