Definiția cu ID-ul 904661:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAUCIUC, (2) cauciucuri, s. n. 1. Produs industrial, elastic și rezistent, fabricat dintr-o materie primă extrasă în formă de suc din trunchiul unor arbori tropicali, sau obținut pe cale sintetică. Fantome prinse-n diafane jocuri Călcau mărunt văzduhul, fără tropot, Ca cei ce poartă cauciuc la tocuri. TOPÎRCEANU, B. 92. I-am dus băiețelului o minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică. CARAGIALE, M. S. 11. ◊ Cauciuc vulcanizat v. vulcanizat. 2. Anvelopă (pneumatică) care îmbracă roțile automobilelor, trăsurilor, bicicletelor etc. Brigadierul grăbi mersul mașinii, zorind-o ca într-un zbor. Cauciucurile fîșîiau înăbușit peste pietriș și praf. MIHALE, 0. 467. Fără zgomot de roate, pe cauciucuri trase în trap sprinten de cai negri... trăsura... intră în mulțime. DUMITRIU, B. F. 32. – Pronunțat: ca-u-ciuc.