catolicitate s. f. Una dintre însușirile sau caracteristicile esențiale ale Bisericii, menționată în Simbolul apostolic și stabilită de ales în Simbolul niceo-constantinopolitan (alcătuit la sinoadele de la Niceea (325) și Constantinopol (381)); universalitatea Bis. creștine; sobornicitate; p. restr.totalitatea catolicilor, lumea catolică. – Din catolic + suf. -itate.