cateter s. n. (med.) Tijă, plină sau scobită, folosită pentru explorarea sau dilatarea vaselor sanguine ◊ „Operația a urmărit lărgirea, prin introducerea unui cateter, a vaselor coronariene îngustate în mod periculos la un pacient amenințat de infarct. Cateterul, lărgind diametrul interior al vaselor, permite o mai bună circulație a sângelui.” Sc. 11 II 78 p. 6; v. și pace-maker (din fr. cathéter; PR; DEX, DN3; cuvântul este mai vechi în limbă)