4 definiții pentru catastază


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catasta sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr catastase] 1 Moment în tragedia antică în care se accentuează punctul culminant înaintea catastrofei. 2 (Muz) Pregătire a vocii (înainte de a cânta).

CATASTÁZĂ s.f. 1. Moment în tragedia antică în care se accentuează punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (Lingv.) Impostație. [< fr. catastase, cf. gr. katastasis].

CATASTÁZĂ s. f. 1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (lingv.) impostație. (< fr. catastase)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CATASTAZĂ (< fr. catastase < gr. katastasis, constituire) În teatrul antic, penultima din cele patru părți ale acțiunii unui poem dramatic. După unii cercetători, ea constituie momentul pregătitor al catastrofei. Alți cercetători o integrează însă în catastrofă (v.), reducînd astfel părțile poemului dramatic la trei: protaza, epitaza, catastrofa (v.). În fond, catastaza este partea în care acțiunea scenică, stabilită în protază, complicată în epitază, se continuă și se dezvoltă pînă în clipa catastrofei, a deznodămîntului.

Intrare: catastază
catastază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catasta
  • catastaza
plural
genitiv-dativ singular
  • catastaze
  • catastazei
plural
vocativ singular
plural