cataractă sf [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: ~ct sn / Pl: ~te / E: fr cataracte, lat cataracta] 1 Cădere a unei ape curgătoare mari (fluviu) de la o (mare) înălțime Si: cascadă. 2 Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici, în trepte Si: cascadă. 3 Ansamblu de cataracte (2) mai mici. 4 Boală de ochi, cu opacifierea cristalinului, care poate duce la orbire totală sau parțială Si: (pop) albeață.