catafract [At: ȘINCAI, HR. III, 113/8 / Pl: ~ți / E: lat cataphractus, gr ϰαταφοραϰῖος] 1-2 sm, a (Înv) (Călăreț) îmbrăcat în armură. 3 sm (Ant) Platoșă grea, făcută din diferite materiale, adaptată pentru om și pentru cai.

CATAFRÁCT s.n. (Ant.) Platoșă grea, făcută din diferite materiale, adaptată pentru om și pentru cai. [< lat. cataphractes, cf. gr. kataphraktes – platoșă de zale].

CATAFRÁCT I. s. n. platoșă grea, din diferite materiale, pentru om și pentru cai. II. s. m. oșteni ai cavaleriei grele înzăuați, împreună cu caii lor, în astfel de platoșă. (< fr. cataphracte)

catafráct, catafrácți, s.m. (înv.) călăreț îmbrăcat în zale.