casetofon s. n. Magnetofon cu casete ◊ „Casetofoane italienești în raliurile lor cu iubite platinate.” Sc. 24 IV 74 p. 6. ◊ „[Vând] Casetofon auto stereo Sanyo, nou, cu boxe.” R.l. 3 VII 78 p. 4. ◊ „Pentru a permite abonaților telefonici care lipsesc de acasă să știe de cine au fost căutați în lipsă, societățile de telecomunicații din S.U.A., Japonia și alte câteva țări au pus la punct dispozitive bazate pe cuplarea unui casetofon la aparatul respectiv de telefon.” Sc. 24 XI 78 p. 5; v. și I.B. 9 V 74 p. 1, Sc. 28 II 75 p. 3; v. și autostop (din casetă + [magneto]fon; DEX-S)