cascador, -oare s. m. f. (cinem.) ◊ „O profesie originală: aceea de înlocuitor al vedetelor ecranului în turnarea scenelor care cer un curaj și o îndemânare în afară din comun – profesie cunoscută în lumea filmului sub denumirea de cascador.” Mag. 21 I 67 p. 4. ◊ „În Franța, sindicatul lucrătorilor din cinematografie a recunoscut ca atare profesiunea de cascadoare. Asta de la emanciparea femeii se trage [...]” R.l. 20 IX 76 p. 2. ◊ „Cascadorul american S.B. a depășit [...] viteza sunetului la bordul unei mașini-rachetă cu trei roți devenind astfel primul om care a reușit o asemenea performanță la sol.” R.l. 19 XII 79 p. 6; v. și Săpt. 20 V 77 p. 2; v. și cascadoricesc, motorachetă (din fr. cascadeur; Th. Hristea în LR 3/72 p. 188; DMC 1964; DEX, DN3)