casar sm [At: DA / V: ~e, căs~, ~iu / Pl: ~i / E: casă² + -ar] (Îrg) Casier.

CASAR sm. 🐦 = LOPĂTAR 3.

casare¹ sm vz casar

casariu sm vz casar

căsar² [At: PRAV. MOLD. 76/1 / Pl: ~i / E: casă¹ + -ar] 1-2 sm, a (înv) (Om) căsătorit. 3 sm (Mar) Bărbat care lucrează acasă Si: casnic.

căsar¹ sm vz casar

cășar [At: (a 1810) URICARIUL XIV, 239/16 / Pl: ~i, (reg) ~șeri, (2) ~e / E: caș + -ar] 1 sm Persoană care face caș (la stână) Si: baci. 2 sn Calup de lemn, ca o cutie, crestată pe părțile dinăuntm, în care se tescuiește cașul, dându-i-se forma unei turte Si: formă.

+cășar s. m., pl. cășari

CĂSAR s. v. bărbat, gospodar, soț.

căsar s. v. BĂRBAT. GOSPODAR. SOȚ.

căsar, căsari, s.m. (reg.) Cel ce rămâne acasă și are grijă de gospodărie. – Din casă + suf. -ar.

căsar, căsari, s.m. – (reg.) Cel ce rămâne acasă și are grijă de gospodărie (Papahagi, 1925; Budești, Mara). – Din casă + suf. -ar.