carâmb sm [At: I. IONESCU, D. 437 / V: căr~, ~râng, cărâmbă sf cărâm / Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: ml *calamulus] 1 Unul dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei de la căruță în care intră spetezele. 2 Loitră. 3 (Lpl) Părțile din care este format dricul căruței. 4 Crucea (din spate) a căruței împreună cu amândouă lambele. 5 Capătul osiei care iese afară din buciumul roții. 6 Parte a osiei căruței ocupată de roată. 7 Bucată de fier la capătul osiei în care se bagă cârligul. 8 (Reg) Băț pe care se marchează, cu vârful cuțitului, înălțimea laptelui de la o mulsoare Si: cot, hărag. 9 (Reg) Brighidău. 10 (Reg; lpl) Drugii scării în care sunt băgați fușteii Si: carăm, drug. 11 Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 12 (Reg; îf cărâm) Loc închis pentru adăpostul oilor sau vitelor peste noapte Si: grajd, staul.