carting s. n. (sport) Sport practicat cu cartul ◊ „O ultimă întrebare privind dezvoltarea sportului automobilistic: Când va lua ființă Federația română de automobilism și karting?” I.B. 19 IV 74 p. 3. ◊ „Se subliniază faptul că «marele as al volanului» s-a remarcat mai întâi ca alergător și constructor de karting.” Sc. 8 XI 74 p. 5; v. și I.B. 12 I 84 p. 7; v. și bowling, cart [scris și karting] (din engl. carting, fr. karting; PR 1955, BD 1965; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 26 – atestare din 1969, Th. Hristea în LR 3/73 p. 186, L. Seche în LR 2/75 p. 176, P.N. 2/74 p. 44 – ex. din 1969; DEX, DN3)