2 definiții pentru carambola


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARAMBOLÁ vb. tr., intr. 1. (la biliard) a face carambolaj. 2. (fam.) a lovi, a ciocni. (< fr. caramboler)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARAMBOLA s. Fructul unui arbore exotic, originar din Asia de sud-est (Averrhoa carambola), de culoare galben-verzuie, de 7-12 cm lungime, caracterizat prin cinci nervuri longitudinale adânci, astfel că tăiat transversal se obțin felii de forma unor stele (engl. starfruit), cu miezul gălbui și cu puține semințe, având gust acrișor și aromă de iasomie; se consumă natur, în salate și cocteiluri de fructe, feliile fiind utilizate și ca elemente de decor.

Intrare: carambola
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carambola
  • carambolare
  • carambolat
  • carambolatu‑
  • carambolând
  • carambolându‑
singular plural
  • carambolea
  • carambolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carambolez
(să)
  • carambolez
  • carambolam
  • carambolai
  • carambolasem
a II-a (tu)
  • carambolezi
(să)
  • carambolezi
  • carambolai
  • carambolași
  • carambolaseși
a III-a (el, ea)
  • carambolea
(să)
  • caramboleze
  • carambola
  • carambolă
  • carambolase
plural I (noi)
  • carambolăm
(să)
  • carambolăm
  • carambolam
  • carambolarăm
  • carambolaserăm
  • carambolasem
a II-a (voi)
  • carambolați
(să)
  • carambolați
  • carambolați
  • carambolarăți
  • carambolaserăți
  • carambolaseți
a III-a (ei, ele)
  • carambolea
(să)
  • caramboleze
  • carambolau
  • carambola
  • carambolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)