2 intrări
11 definiții
- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
CARAFTE sf. pl. ⛓ Cele două lemne orizontale înfipte în furcile războiului și care țin vătalele (👉 RĂZBOIU).
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
carafă2 sf vz caraftă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caraftă sf [At: DAMÉ, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOACĂ2 (pl. -ce) sf. 1 Un fel de scoabă la jugul joagărului ¶ 2 Olten. Un fel de cîrlig sau lemn încovoiat cu care se prinde portița grădinii, ușa pridvorului, gîrliciului, cramei, etc., ca să nu se deschidă ¶ 3 Tîrnăcop ¶ 4 Cîrlig prins de lumînarea sau prăjina unei cumpene ¶ 5 🌳 Trunchiul cu rădăcinile unui copac scos din pâmînt ¶ 6 pl. Capetele brațelor ferestrăului, unde se întinde sfoara ¶ 7 pl. = CARAFTE [comp. srb. čuka].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
caraftă (carafte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
caraftă (căraftă), carafte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
caraftă, caraftesubstantiv feminin
- 1. Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele. MDA2sinonime: cioacă
etimologie:
- MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.