opțiuni
  • info

9 definiții pentru caraftă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caraftă sf [At: DAMÉ, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.

carafă2 sf vz caraftă

carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].

carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte

caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte

caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.

Intrare: caraftă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraftă
  • carafta
plural
  • carafte
  • caraftele
genitiv-dativ singular
  • carafte
  • caraftei
plural
  • carafte
  • caraftelor
vocativ singular —
plural —
carafă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carafă
  • carafa
plural
  • carafe
  • carafele
genitiv-dativ singular
  • carafe
  • carafei
plural
  • carafe
  • carafelor
vocativ singular —
plural —
căraftă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căraftă
  • cărafta
plural
  • cărafte
  • căraftele
genitiv-dativ singular
  • cărafte
  • căraftei
plural
  • cărafte
  • căraftelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caraftă, caraftesubstantiv feminin

  • 1. regional Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele. MDA2
    sinonime: cioacă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.