8 definiții pentru caraftă carafă căraftă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caraftă sf [At: DAMÉ, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.

carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].

carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte

caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.

Intrare: caraftă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraftă
  • carafta
plural
  • carafte
  • caraftele
genitiv-dativ singular
  • carafte
  • caraftei
plural
  • carafte
  • caraftelor
vocativ singular
plural
carafă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cara
  • carafa
plural
  • carafe
  • carafele
genitiv-dativ singular
  • carafe
  • carafei
plural
  • carafe
  • carafelor
vocativ singular
plural
căraftă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căraftă
  • cărafta
plural
  • cărafte
  • căraftele
genitiv-dativ singular
  • cărafte
  • căraftei
plural
  • cărafte
  • căraftelor
vocativ singular
plural

caraftă carafă căraftă

  • 1. regional Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele.
    surse: MDA2 sinonime: cioacă (consolă)

etimologie: