CAPIȘTE, capiști, s. f. (Învechit și arhaizant) Templu sau altar dedicat zeilor antici; clădire decorativă în formă de templu antic. Era o vorbire cu două înțelesuri, așa cum obișnuiau să lepede în vremea veche preotesele idolilor păgîni, cînd veneau la capiști credincioșii cu o rugăciune ori cu o întrebare. SADOVEANU, P. M. 235. Stîlpii capiștii în ruină răsăreau din crîngul de dafini. M. I. CARAGIALE, 39. Mai are încă o grădină, cu un palat mare... cu capiște și chioșcuri frumoase. KOGĂLNICEANU, S. 7. ◊ Fig. (Cu sens peiorativ, rezultînd din atribute) Au la Sybaris nu sîntem lîngă capiștea spoielii? EMINESCU, O. I 150. La masă avea totdeauna cele mai bune vinațe și casa lui era capiștea desfătărilor. NEGRUZZI, S. I 86.