❍CAPCHIU adj. Mold. Bucov. = CAPIU.

capchiu a. Mold, capiu: mare capchiu AL.

cápchiŭ, V. capiŭ.

capiu, ~ie [At: ȘINCAI, HR. III, 170/27 / V: ~pchin, ~ă (Pl: ~chini, ~chine) / Pl: ~ii / E: ns cf vsl ϰaпи] 1 a (D. ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie (1). 2 a (Fig; dom) Zăpăcit. 3 av (Îe) A umbla ~ A umbla ca nebunii, fără nici un scop.

CAPIU, Mold. CAPCHIU adj. 1 🐑 🐕 Care s’a bolnăvit de căpială: să se depărteze oile capii din turmă DRĂGH. ¶ 2 Fig. familiar Smintit, nebun, amețit, buimac: d’ar fi de țîță și tot n’ar fi așa de proastă și de capie DLVR. [vsl. kaplja „picătură”].

cápiŭ, -e adj. (d. capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est cápchiŭ.