CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Mold.) Femela copoiului, cățea de vînătoare. Răsunete dulci încă vibrau, cînd un cîne răspunse, bălînd ascuțit de trei ori. – Asta-i capauca mea, zise Vasile, întinzînd urechea. SADOVEANU, O. III 357. – Pronunțat: -pau-că. – Variantă: căpaucă (NEGRUZZI, S. I 194) s. f.