CANȚONETĂ, canțonete, s. f. 1. Mic cîntec popular italian; p. ext. cîntec scurt, cîntecel. O canțonetă napolitană. 2. (Rar) Poezie simplă, ușoară. [Pantazi Ghica] rămine poet, deși nu rimează mai niciodată, fără ca pentru aceasta scrierile sale să rămîie mai puțin poetice și canțonetele sale mai puțin de spirit. MACEDONSKI, O. IV 89.