CANONI (-onesc) l. vb. tr. 1 ⛪ A da un canon, o pedeapsă bisericească: de va fi mirean, să se afurisească ... și foarte greu să-l canonească PRV. -MB. ¶ 2 Fig. A chinui, a tortura, a munci: ce duh rău te canonește pe tine, de aiurezi așa? {`CAR.~}. II. vb. refl. A se chinui, a se tortura, a se trudi, a se munci: nu-l mai pedepsi, că destul s’a canonit, săracul! JIP..