Definiția cu ID-ul 6357:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANDRIU, -IE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”.