Definiția cu ID-ul 544985:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANDRIU, -IE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, într-o ureche. 2. Beat, afumat. – Comp. țig. kand „ureche”.