CANDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă primitivă cu ulei, care se pune de obicei la icoane sau la morminte. Era o alee lăturalnică... cu cruci mari și candele aprinse totdeauna. PAS, Z. I 227. Din candelă bate ticnit lumină. TOMA, C. V. 63. Pîlpîie o candelă cît un ochi de copil. SAHIA, N. 24. ◊ Fig. Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, P. 78. 2. Stîlp rotund de lemn, întrebuințat în excavația de tunele, pentru susținerea bolților pînă la turnarea betonului.