CANAT¹, canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. și care se pot închide și deschide. Sunară la ușa mare, arcuită, cu trei canaturi și nenumărate ochiuri de geamlîc. DUMITRIU, B. F. 91. Nesimțit s-a desprins canatul ferestrei. Jder a săltat și a pășit peste prichici. SADOVEANU, F. J. 603. Ușa cu două canaturi de stejar, căptușite cu tinichele și legate cu druguri de fier. ODOBESCU, S. I 127.