Definiția cu ID-ul 428604:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
canat (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.