CANALIZARE, canalizări, s. f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei. 1. Dirijare, îndreptare a cursului unui rîu pe o albie săpată în scopul navigației, al instalării de stațiuni hidro-tehnice, al irigării regiunilor secetoase, al asanării terenurilor mlăștinoase sau al prevenirii inundațiilor. Canalizarea Dîmboviței. 2. Înzestrarea unei localități cu canale de scurgere; p. ext. totalitatea lucrărilor tehnice executate, de obicei în orașe, cu scopul de a colecta și evacua apa întrebuințată. Una dintre primele condiții ale salubrității publice este o bună canalizare.