cameniță sf [At: H VIII, 60 / V: ~mn~, cămin~, cămiriță, căm~ / A: ~ niță / Pl: ~țe / E: mg camence] (Reg) 1 Cuptor vechi. 2 Cuptor de olane sau lespezi de piatră, așezate pe o vatră cu trei picioare și buduroi. 3 Sobă.

camniță sf vz cameniță

căminiță sf vz cameniță

cămiriță sf vz cameniță

❍CĂMENIȚĂ, CAMENIȚĂ 👉 CĂMINIȚĂ.

❍CĂMINIȚĂ, CĂMENIȚĂ, CAMNIȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. Cuptor, sobă [ung. kemence].

Camenița f. oraș în Podolia (Kameneț-Podolsky), spre N. de Hotin, memorabil în istoria Moldovei pentru luptele numeroase date acolo: 36.000 loc.

cameniță (camenițe), s. f. – Sobă. – Var. căminiță. Mag. kemence (DAR). În Trans. Din sl. kamenĭ „piatră”, după Miklosich, Lexicon, 281; este însă evident că avem a face cu un dublet al lui cămin.

CAMENIȚĂ s. v. cămin, cuptor, sobă, vatră.

cameniță s. v. CĂMIN. CUPTOR. SOBĂ. VATRĂ.

CAMENIȚĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Cuptor, sobă. Ca-nfocată camenița. . . Pre ei toți îi cutropă. VCC, 46. Fornax. Camenycza. Kemenicze. LEX. MARS., 207 ; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kemence. Cf. cămin.