2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calviní vtrf [At: IORGA, L. R. 143 / Pzi: ~nesc / E: calvin] 1-2 A (se) calviniza.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALVINÍ vb. v. calviniza.

Intrare: calvini
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calvini
  • calvinire
  • calvinit
  • calvinitu‑
  • calvinind
  • calvinindu‑
singular plural
  • calvinește
  • calviniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calvinesc
(să)
  • calvinesc
  • calvineam
  • calvinii
  • calvinisem
a II-a (tu)
  • calvinești
(să)
  • calvinești
  • calvineai
  • calviniși
  • calviniseși
a III-a (el, ea)
  • calvinește
(să)
  • calvinească
  • calvinea
  • calvini
  • calvinise
plural I (noi)
  • calvinim
(să)
  • calvinim
  • calvineam
  • calvinirăm
  • calviniserăm
  • calvinisem
a II-a (voi)
  • calviniți
(să)
  • calviniți
  • calvineați
  • calvinirăți
  • calviniserăți
  • calviniseți
a III-a (ei, ele)
  • calvinesc
(să)
  • calvinească
  • calvineau
  • calvini
  • calviniseră
Intrare: calvinire
calvinire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvinire
  • calvinirea
plural
  • calviniri
  • calvinirile
genitiv-dativ singular
  • calviniri
  • calvinirii
plural
  • calviniri
  • calvinirilor
vocativ singular
plural
calvinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvinit
  • calvinitul
  • calvinitu‑
  • calvini
  • calvinita
plural
  • calviniți
  • calviniții
  • calvinite
  • calvinitele
genitiv-dativ singular
  • calvinit
  • calvinitului
  • calvinite
  • calvinitei
plural
  • calviniți
  • calviniților
  • calvinite
  • calvinitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)