calofonicon (< gr. ϰαλοφωνιϰόν, de la ϰαλή și φωνή), culegere antologică de cântări religioase care nu fac parte obligatoriu dintr-una din slujbele bisericești. (Primele traduceri românești de c. le numeau „frumos glăsuitoare”). În mss. biz. le întâlnim sub denumirea de εἱρμοì ϰαλοφωνιϰοί (irmoase* calofonice). Sin. antologhion (v. antologie). V. mathimatarion; ichimatararion.