2 definiții pentru calofonicon


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

calofonicon (< gr. ϰαλοφωνιϰόν, de la ϰαλή și φωνή), culegere antologică de cântări religioase care nu fac parte obligatoriu dintr-una din slujbele bisericești. (Primele traduceri românești de c. le numeau „frumos glăsuitoare”). În mss. biz. le întâlnim sub denumirea de εἱρμοì ϰαλοφωνιϰοί (irmoase* calofonice). Sin. antologhion (v. antologie). V. mathimatarion; ichimatararion.

irmologhion calofonicon, carte în notație (IV) psaltică (biz.) care cuprinde o selecție din irmoasele* canoanelor* sărbătorilor de peste tot anul, așezate după ehuri*, în varianta unor „cântări împodobite, înfrumusețate”. Manuscrisul Irmologhion calofonicon, al lui Macarie Ieromonahul (BAR, ms. rom. 1685, „scris cu însuși mâna sa în Monastirea Neamțului, anul 1833”), cuprinde 120 irmoase*, „frumos viersuitoare”, cum le numește autorul. Cf. Popescu, N.M., Viața și activitatea dascălului de cântări Macarie Ieromonahul, Buc., 1908, p. 87-90.

Intrare: calofonicon
calofonicon
invariabil (I1)
  • calofonicon