CALITATIV, -Ă, calitativi, -e, adj. Referitor la calitate (1); care ține de calitatea, esența, natura lucrurilor. Deosebiri calitative. ▭ Trecerea de la o stare calitativă a limbii la o altă stare calitativă nu s-a făcut pe calea exploziei, pe calea nimicirii dintr-o dată a vechiului și a construirii noului, ci pe calea acumulării treptate și îndelungate a elementelor noii calități, a noii structuri a limbii, pe calea dispariției treptate a elementelor calității vechi. STALIN, PROBL. LINGV. 24. În mișcarea de eliberare națională au intervenit schimbări calitative de o însemnătate istorică. Conducerea mișcării de eliberare îi revine proletariatului, condus de partidul său comunist, ceea ce constituie chezășia desfășurării consecvente a mișcării de eliberare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 43. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. Salt calitativ v. salt. ◊ (Adverbial) Acest lucru este calitativ superior.