calistir sn [At: I. CR. III, 156 / V: (reg) calastircă (pl: ~ce), ~teră sf, ~lostarcă sf / Pl: ~e / E: bg калистирка] (Reg) Sapă mică întrebuințată mai ales la grădinărie.

calistír n., pl. e, calistíre și -stríe f. (bg. kalistirka, a. î.). Mold. Săpăligă. – În R. S. călăstire.

calisteră sf vz calistir

calostarcă sf vz calistir