Definiția cu ID-ul 428530:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cald (cáldă), adj. – Care se găsește la o temperatură relativ înaltă, călduros. – Mr. caldu, megl. cald, istr. cǫd. Lat. caldus (Pușcariu 258; REW 1506; Candrea-Dens., 228; DAR); cf. it., sp., port. caldo (în sp., cu semantism schimbat), prov., cat. cald, fr. chaud.Der. încălzi, vb. (a aprinde; a înflăcăra); încălzitor, adj. (aparat încălzire). Pentru încălzi (mr. ancăldzăscu, megl. ancalzǫs), Pușcariu 808 propune o bază lat. de tipul *incaldῑre, care a rezultat din contaminarea lui incălesco cu caldus. Ipoteza este posibilă, dar nu pare necesară, deoarece der. se explică suficient în interiorul limbii rom., cf. multînmulți, verdeînverzi, etc. Cf. căldură, călîi, scălda.