calce², călci, s.f. (reg., bot.) Plantă erbacee perenă, toxică, cu flori galbene și frunze lucitoare, în formă de copită de cal; calcea-calului (Caltha palustris): „Frunză verde de călcuță, / Mândru-i cu două drăguță” (Bârlea, 1924, I: 230). ■ În Maram. din dreapta Tisei, florile de calce se pun la casă și la grajd, la Sf. Gheorghe (Grai. rom., 2000). ■ (onom.) Calcea, nume de familie în jud. Maram. – Lat. calx, calcis „calcâi” (DEX, MDA).