calapăr, (calupăr, călupăr), s.m. – (reg.; bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.): „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie, 1980: 61). ♦ (med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. – Din srb. kaloper (Șăineanu, DLRM, DEX, DLRM) < ngr. karvofylli (Scriban).