caftan¹ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 203 / V: (înv) căf~, (pop) ~al / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: tc kaftan] (Înv) 1 Manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fir de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii și boierii români. 2 (Îe) A îmbrăca ~ul A deveni domn. 3-4 (Îe) A umbla îmbrăcat (cu sau în) ~ A se ridica la rangul de domn sau de boier. 5-6 Simbol al rangului de domn (sau boier). 7 (Spc) Veșmânt preoțesc. 8 (Pgn) Veșmânt.