CAFENEA, cafenele, s. f. Local public în care se consumau, în trecut, cafele și alte băuturi și se jucau jocuri de noroc. În piețe, cafenele, instituții, La club, la «five o’clock» sau prin iatacuri, S-au zvîrcolit sub cruntele-ți atacuri Tîlharii, demagogii și limbuții. CASSIAN, H. 75. Prin geamuri privind, prin cafenele, Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă. MACEDONSKI, O. I 45. Acel soi ciudat de barzi... Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. I 137. Șefii pirați veneau de petreceau... chefuind prin cafenele. GHICA, S. 392. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Glorie de cafenea. Intrigi de cafenea. Vorbe de cafenea. – Variantă: (învechit) cafinea (CARAGIALE, O. VII 177, ALECSANDRI, C. 104) s. f.