CABLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă, împletită din fire vegetale sau metalice, folosită la aparatele de transport și de ridicat. Cablu de macara ▭ Trag la cablu trei din față, Trei proptesc din urmă brață, Trei; de pîrghie înhață. DEȘLIU, M. 6. 2. Fir gros sau grup de fire metalice, de obicei acoperite cu un strat izolator și servind, la transportarea energiei electrice. Cablu submarin. Cablu de telecomunicații.