CAȘ sm. și (pl. -șuri) sn. 1 🐑 Brînză de oi sau de capre, proaspătă, abia stoarsă de zăr, moale și dulce la gust: cînd ~ul e în zăr, se zice ~ dulce ȘEZ. ¶ 2 🐑 Bulz mare de caș: ia pregătiți, băieți, un ~ pentru boieri GN. ¶ 3 Materie gălbuie sau albicioasă ce au păsările pe la colțurile ciocului, cînd sînt mici ¶ 4 Grămădire de salivă pe la colțurile gurii, mai ales la copii: proverb: nu i-a căzut încă ~ul de la gură, e încă copil, nepriceput, fără experiență ¶ 5 🌿 CAȘUL-POPII, plantă ierboasă, numită și „nalbă-măruntă” (Malva rotundifolia) (🖼 960) [lat. caseus].

NALBĂ (pl. -be) sf. 🌿 1 Plantă acoperită cu peri aspri, cu flori mari, roșii sau purpurii, rar albe, dispuse în fascicule axilare (Malva silvestris) (🖼 3305) ¶ 2 = CAȘUL-POPII ¶ 3 ~-DE-GRĂDINĂ sau ~-ROȘIE, plantă cu flori mari, simple sau învoalte, roșii, galbene, albe, violete sau pestrițe, dispuse în lungi spice terminale; originară din Orient, cultivată adesea prin grădinile noastre (Althaea rosea) (🖼 3304) ¶ 4 ~-MARE, plantă acoperită cu peri moi, cu rădăcina gălbuie și cărnoasă, cu frunze catifelate; are flori trandafirii sau albe, dispuse în fascicule la supțioara frunzelor; frunzele, florile și mai ales rădăcina plantei sînt întrebuințate în medicină ca emoliente (Althaea officinalis) (🖼 3306) ¶ 5 ~-MĂRUNTĂ sau ~-MICĂ = CAȘUL-POPII [lat. malva].

CAȘUL-POPII s. (BOT.; Malva rotundifolia) (reg.) nalbă.