2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, adj. (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. – V. căsători.

CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, adj. (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. – V. căsători.

căsătorít, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 1731 /2 / Pl: ~iți, ~e / E: căsători] 1 (D. bărbați) Însurat. 2 (D. femei) Măritată.

CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, adj. (Despre bărbați) Însurat; (despre femei) măritată.

CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, adj. (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. – V. căsători.

căsătorit a. și m. care a contractat o căsătorie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂSĂTORÍTĂ adj. v. măritată.

CĂSĂTORÍT adj. 1. v. cununat. 2. v. însurat. 3. v. familist.

CĂSĂTORIT adj. 1. cununat, (pop. și fam.) căpătuit. (Pereche ~.) 2. însurat. (Bărbat ~.) 3. măritat. (Femeie ~.)

Intrare: căsătorită
căsătorită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsători
  • căsătorita
plural
  • căsătorite
  • căsătoritele
genitiv-dativ singular
  • căsătorite
  • căsătoritei
plural
  • căsătorite
  • căsătoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: căsătorit
căsătorit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsătorit
  • căsătoritul
  • căsătoritu‑
  • căsători
  • căsătorita
plural
  • căsătoriți
  • căsătoriții
  • căsătorite
  • căsătoritele
genitiv-dativ singular
  • căsătorit
  • căsătoritului
  • căsătorite
  • căsătoritei
plural
  • căsătoriți
  • căsătoriților
  • căsătorite
  • căsătoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căsătorit

etimologie:

  • vezi căsători
    surse: DEX '98 DEX '09