Definiția cu ID-ul 964027:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CĂRUȚĂ. Subst. Căruță, cărucioară (dim.); brașoveancă; caravană (reg.): cocie (înv. și reg.); cotigar; cotigă; droagă (reg. și fam.); ghioci; harabaie; haraba (reg.); majă (înv. și reg.); șarabană (reg.); teleagă, teleguță (dim.), telegea (rar). Car, căruț (dim.), cărucean, cărucior. Car funebru (funerar, mortuar), dric, patașcă (reg.). Car (ant.); bigă (ant.); cvadrigă (ant.). Căruțaș, cărăuș, cocieș (reg.), cârucer (reg.), cotigar, ghiociar (reg.), harabagiu (reg.). Dricar. Cărăușie, cărăușit, harabagie (reg.). Căruțărie. Vb. A cărăuși, a face cărăușie. V. călătorie, mișcare, trăsură.