8 definiții pentru cărăui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărăui2, ~ie a [At: GORJAN, H. I, 105/26 / V: ~rui, ~ie / Pl: ~, ~ie / E: ns cf cărare] (Înv) 1 Beat. 2 Smintit.

cărăuí1 vtr [At: DA / V: ~ăruí / Pzi: ~ésc / E: cărăui2] 1-2 A (se) îmbăta.

cărăúĭ, -úĭe, V. chearaud.

chearaud, ~ă a [At: PAMFILE, ap. DA ms / V: ~rhuz / Pl: ~uzi, ~ude / E: ns cf cărui] (Mol) 1 Năuc. 2 Cherchelit.

tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).

chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc, zăpăcit, cherchelit. – În vest cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147).

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărăúi, -ie, cărăúi, adj. (pop.) 1. amețit de băutură, afumat, cherchelit. 2. candriu, smintit.

Intrare: cărăui
cărăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.