3 definiții pentru cărătenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărătenie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1-2 (Îe) A (nu) da de ~ A (nu) afla rostul a ceva sau a cuiva. 3 (Îe) Nu mai e de ~ Nu mai știi ce să faci. 4 (Îs) Om fără ~ Om fără socoteală Si: vagabond.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cărăténie (cărăténii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărăténie, cărăténii, s.f. (reg.) rost, socoteală.

Intrare: cărătenie
cărătenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărătenie
  • cărătenia
plural
  • cărătenii
  • cărăteniile
genitiv-dativ singular
  • cărătenii
  • cărăteniei
plural
  • cărătenii
  • cărăteniilor
vocativ singular
plural