2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpăluit2, ~ă a [At: ECONOMIA, 41 / Pl: ~iți, ~e / E: căpălui] Săpat2.

căpăluit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: căpălui] (Nob) Săpat.

căpăluí vt(a) [At: ECONOMIA, 119/3 / Pzi: ~iésc, ~lésc / E: mg kápalni] (Trs; mgm) A săpa.

căpălésc și -uĭésc v. tr. și intr. (ung. kapálni, a săpa, d. vsl. kopati. V. copcă 3). Trans. P. P. Sap.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CĂPĂLUÍT, -Ă, căpăluiți, -te, adj. v. CĂPĂLUI. – [DAR]

căpălui, căpăluiésc, vb. IV (înv.; reg.) a săpa.

Intrare: căpăluit
căpăluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpăluit
  • căpăluitul
  • căpăluitu‑
  • căpălui
  • căpăluita
plural
  • căpăluiți
  • căpăluiții
  • căpăluite
  • căpăluitele
genitiv-dativ singular
  • căpăluit
  • căpăluitului
  • căpăluite
  • căpăluitei
plural
  • căpăluiți
  • căpăluiților
  • căpăluite
  • căpăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpălui
  • căpăluire
  • căpăluit
  • căpăluitu‑
  • căpăluind
  • căpăluindu‑
singular plural
  • căpăluiește
  • căpăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpăluiesc
(să)
  • căpăluiesc
  • căpăluiam
  • căpăluii
  • căpăluisem
a II-a (tu)
  • căpăluiești
(să)
  • căpăluiești
  • căpăluiai
  • căpăluiși
  • căpăluiseși
a III-a (el, ea)
  • căpăluiește
(să)
  • căpăluiască
  • căpăluia
  • căpălui
  • căpăluise
plural I (noi)
  • căpăluim
(să)
  • căpăluim
  • căpăluiam
  • căpăluirăm
  • căpăluiserăm
  • căpăluisem
a II-a (voi)
  • căpăluiți
(să)
  • căpăluiți
  • căpăluiați
  • căpăluirăți
  • căpăluiserăți
  • căpăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • căpăluiesc
(să)
  • căpăluiască
  • căpăluiau
  • căpălui
  • căpăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)