călăie sf [At: VICIU, GL. / P: ~lă-i-e / Pl: ~ii / E: tc kaliye] Plăcintă din făină de grâu, cu lapte și cu ouă, coaptă în cuptor, pe vatră, groasă ca de două degete, de formă lungăreață, care se face la sărbători.

călăíe, V. călăvie.

călăvie sf vz colivă

călăvíe f. (var. din colivă). Munt. Mold. Prescură în formă de cruce saŭ de trifoĭ cu patru foĭ, numită și cap, capăt și căpețel, care se stropește cu vin și se presară cu zahăr și se mănîncă de aĭ caseĭ cînd e mortu pe catafalc. – În Trans. călăíe, un fel de turtă de făină de grîŭ, lapte și oŭă. V. colac, naporojne.