5 definiții pentru călâu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLẤU, -IE, călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.

CĂLẤU, -IE, călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.

călâu, ~ie a [At: I. C., POEZII 316 / Pl: ~âi / E: nct] 1 (Mun; d. lemn; mpl) Încă verde, neuscat complet. 2 (D. fructe, cereale sau d. pâinea scoasă din cuptor) Necopt bine. 3 (D. lichide) Călduț.

călî́ŭ, -î́ĭe adj., pl. m. și f. î́ĭ. Sud. Vîlced: lemne călîĭ. Nu destul de copt: grîne călîĭ. Molcuț: oŭă călîĭ. Căldicel: apă călîĭe.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLÂU adj. v. căldicel, căldișor, călduț, încropit.

călîu adj. v. CĂLDICEL. CĂLDIȘOR. CĂLDUȚ. ÎNCROPIT.

Intrare: călâu
călâu adjectiv
adjectiv (A111)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călâu
  • călâul
  • călâu‑
  • călâie
  • călâia
plural
  • călâi
  • călâii
  • călâi
  • călâile
genitiv-dativ singular
  • călâu
  • călâului
  • călâi
  • călâiei
plural
  • călâi
  • călâilor
  • călâi
  • călâilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călâu regional

etimologie: