căhui¹ sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] Poreclă pentru un om prea înalt.

căhui², ~ie a [At: I. CR. II, 277 / Pl: ~i, ~ii / E: nct] Nebun.

căhúĭ, V. tehuĭ.

tehui², ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat² (1).

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.

căhui, căhuie, căhui, adj. (înv.; reg.) tulburare la minte, năuc, nebun.