2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

căfăi v vz câfăi

câfăi vt [At: JAHRESBER. XIX, 199 / V: căfăi, chifăi / Pzi: ~iesc / E: nct] (Reg) A plezni.

Etimologice

căfăi (-ăesc, -it), vb. – A bate, a da o bătaie. Mag. kifejni (Cihac, II, 487). În Trans.

Intrare: căfăit
căfăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căfăit
  • căfăitul
  • căfăitu‑
  • căfăi
  • căfăita
plural
  • căfăiți
  • căfăiții
  • căfăite
  • căfăitele
genitiv-dativ singular
  • căfăit
  • căfăitului
  • căfăite
  • căfăitei
plural
  • căfăiți
  • căfăiților
  • căfăite
  • căfăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: câfăi
câfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căfăi
  • căfăire
  • căfăit
  • căfăitu‑
  • căfăind
  • căfăindu‑
singular plural
  • căfăiește
  • căfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căfăiesc
(să)
  • căfăiesc
  • căfăiam
  • căfăii
  • căfăisem
a II-a (tu)
  • căfăiești
(să)
  • căfăiești
  • căfăiai
  • căfăiși
  • căfăiseși
a III-a (el, ea)
  • căfăiește
(să)
  • căfăiască
  • căfăia
  • căfăi
  • căfăise
plural I (noi)
  • căfăim
(să)
  • căfăim
  • căfăiam
  • căfăirăm
  • căfăiserăm
  • căfăisem
a II-a (voi)
  • căfăiți
(să)
  • căfăiți
  • căfăiați
  • căfăirăți
  • căfăiserăți
  • căfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • căfăiesc
(să)
  • căfăiască
  • căfăiau
  • căfăi
  • căfăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)